Un cercel.
- Nu te-a durut?
- Nu. N-am simțit nimic.
- Cum e să nu simți nimic? am intrebat-o
- E ca și cînd n-ai avea.
- Poți trăi fără să ai?...
Ea rîde ca și cînd mi-ar fi ghicit întrebarea.
- Da, sigur. Îți rămîn amintirile...
Apoi, după ce desenează rapid cu mîna prin aer o amintire de-a ei, completează
- ... și gîndul că poate, vreodată...
- ... vei mai avea. Și vei mai simți. Și te va mai durea...
Ea nu mai rîde iar eu m-am îngîndurat că i-am ghicit răspunsurile.
- Ne învîrtim ca într-un cerc, cu întrebările și răspunsurile-astea...
- Într-un cerc asa cum se învîrte cercelul tău...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu