- Copil hapsân, femeia? o întrebam pe A., o amică, mai deunăzi.
- Cred că depinde de femeie...ce principii are...şi ce îşi doreşte de la o relaţie...Sunt unele femei care pur şi simplu ar face şi ar da orice pt cel de lângă ea, dar altele ar vrea să primeasca totul....Se gândesc mai mult la ce primesc decât la ce oferă. Acum să-mi spui tu la ce te referi...continuă ea.
.......................................
Beau din ceaiul negru cu atenţie să nu mă frig şi mă uit peste buza cănii la notiţele ce le-am cules de câteva zile, de la trei domniţe ce-şi trăiesc încă prima dragoste, dar în moduri diferite. Par să se revolte când le ispiteşti cu o vorbă ce ar putea pune la îndoială sentimentul... Când le întrebi "De ce un rege rămâne întodeauna rege?" "de ce prima dragoste nu se uită niciodată?"...Îmi e dragă revolta asta a lor – delicată, de catifea.
Mi-au spus, adesea, că incipitul mieros al unei relaţii, purtat pe aripi de fluture încă nefrânte, reprezintă perioada cea mai plină de substanţă a poveştii de iubire, că secundele de fericire deplină adunate în aceste momente se fixează etern pe conştiinţă. Te învăluie în dulceaţa lor lipicioasă şi opacă, pentru nu mai avea disponibilitatea sau abilitatea de a te dezmetici, mai apoi, şi a te întreba "Unde?" "Când?" "Cum?", dar mai ales "De ce?" gustul zaharos s-a prefăcut în fiere. În pelin care, prin senzaţia de greţă provocată de o despărţire, conduce la dependenţă.
Relaţiile care se nasc din chimie şi sentiment, din atracţie totală şi înceţoşare a tuturor celorlalte simţuri se opresc undeva într-o adoleşcenţă timpurie. O dată cu înaintarea învârtoşată în pragmatismul vârstei devine ieşit din uz să te mai aştepţi să te îndrăgosteşti fără să-ţi propui şi să-ţi programezi asta în prealabil.
Femeile tind să intre într-o nouă relaţie pentru că sunt îndrăgostite de ideea de dragoste, de conceptul din cărţi al cuplului, dar îşi aleg parteneri care nu împărtăşesc aceleaşi valori. Împinse din spate de marşul convenienţelor şi intimidate de faptul că în pofida pretinsei complexităţi personale e posibil să nu găsească resursele interioare şi intelectuale necesare depăşirii unei perioade de singurătate, se aruncă în braţele peţitorilor dintâi, uitând că, ceea ce hranea dorinţa pasională, fondul pasiunii primei iubiri, era tocmai lipsa obiectului, adorarea în absenţă.
Există desigur şi excepţii; greşeli din care se învaţă şi care duc, în fine, la relaţiile bazate pe atracţie spontană. Există şi cazuri fericite în care iubirea autentică cade de prima oară ca o binecuvântare sau cazuri în care afecţiunea e cucerită, treptat, zi după zi, în dulcele stil clasic, până să se compună în relaţie.
Există cazurile lor....a celor trei domniţe....a lui A., C. şi D.,...poveştile şi iubirile lor... pe care dacă le asculţi aflii despre cum se bucură, chiar şi după săptămâni diabetice, de fiecare întâlnire ca şi cum ar fi cea dintâi, ca şi cum fluturii nu şi-au pierdut nicicând aripile multicolore. Pretinzând că insectarele prafuite ale sentimentelor n-ar fi fost nicicând inventate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu